Prof. înv. preşc. Palade Daniela
Ed.Lungu Geanina
Grădiniţa cu PP „CAMIL RESSU”,GALAŢI
Vârsta preşcolară, vârsta permisibilităţilor, conferă educatoarelor posibilitatea de a sădi în sufletele copiilor tot ce e mai frumos şi mai de preţ din zestrea poporului român .
Folosindu – se de principiul accesibilităţii, adică pornind de la uşor la greu, de la simplu la concret, de la apropiat la îndepărtat, modelatoarelor celor mai tinere vlăstare au posibilitatea de a transmite cu multă artă şi pricepere tot ce e mai frumos din zestrea pe care o moştenesc de la înaintaşii noştri . Pentru a pune în aplicare această menire a noastră , a educatoarelor, fiecare dintre noi trebuie să creeze un mediu educaţional adecvat, pentru o stimulare continuă a învăţării spontane a copilului, cât şi de introducere a copilului în ambianţa culturală a spaţiului social căruia îi aparţine, în ideea formării lui ca o personalitate autonomă şi conştientă de sine.
Pentru parcurgerea acestor două tendinţe mari vom folosi ca mijloace principale: jocul, ca joc liber sau dirijat, activităţile libere şi activităţile comune, desfăşurate fie ca activităţi cu toată grupa, fie ca activităţi cu grupuri mici de copii, în care esenţialul este să fie creat un mediu stimulativ şi interesant pentru copil. În atenţia noastră va sta întreaga paletă de activităţi şi modalităţi de cunoaştere şi organizare a acestora, prilej cu care copilul, având un evantai larg de posibilităţi de acţiune va fi sprijinit să:
- manifeste interes şi curiozitate pentru lucruri noi;
- să înţeleagă informaţia primită;
- să lucreze independent şi să fie capabil să experimenteze pe măsura posibilităţilor proprii aspectele care – l interesează în mod deosebit;
- să analizeze datele primite şi pe baza lor să formuleze predicţii;
- să exprime independent opinii şi stări sufleteşti şi să le motiveze .
Din experienţă vorbind, un mediu cultural favorabil nu duce la formarea unor deprinderi intelectuale, ci stimulează totodată, sentimentele estetice ale copiilor şi duce la crearea şi aprecierea frumosului ca valoare umană perenă , unanim acceptată , şi la educarea laturii afective a copilului; privit ca o entitate a universului căreia i se cere să se formeze în spaţiul dreptăţii, al democraţiei, al toleranţei , etc.
Niciodată un copil preşcolar nu trebuie şi nu poate fi ţinut departe de mediul cultural al spaţiului căruia îi aparţine, gândind că aceasta e sarcina şcolii – copilul trăieşte înconjurat de cărţi, reviste, afişe, ziare , firme; televizorul făcând parte integrantă din viaţa lui zilnică.
Activităţile de cunoaştere a mediului îi facilitează copilului medierea cu lumea ştiinţelor prin intermediul operaţiilor intelectuale . Accentul cade în aceste activităţi pe utilizarea cunoştinţelor în contexte variate, pe rezolvarea şi construirea de probleme, ca şi desprinderea ordinii în gândire, care poate influenţa copilul în plan atitudinal şi social .
În activitatea pe care o desfăşurăm, copilul trebuie respectat, iar ideile lui trebuie luate în seamă chiar recompensate pentru al încuraja .
Lumea plantelor, a animalelor, mediul ambiant sunt necunoscute pentru copil, în schimb energia debordantă a acestuia, neastâmpărul de care dă dovadă de la o vârstă fragedă pot fi atuuri în procesul de cunoaştere şi înţelegere a lumii, proces ce se desfăşoară într – un cadru organizat în grădiniţe .
Jocurile şi activităţile, strategiile didactice folosite în activităţile de cunoaştere a mediului trebuie să fie flexibile şi să corespundă diferitelor scopuri de instruire .
Pe lângă faptul că în permanenţă am căutat în activitatea mea să – i fac pe copii să înţeleagă, prin diferite metode şi procedee, că tot ceea ce îi înconjoară m-am folosit şi de prezentarea – pe măsura înţelegerea lor – a unor scriitori şi poeţi ai neamului românesc. Faptul că grădiniţa unde funcţionez este în mediul rural, copiii locuiesc la ţară, în preajma unor pârâiaşe, în apropierea unei lunci, unde se aude trilul măestrit al păsărelelor, am avut posibilitatea să desfăşor lecţii plimbare care – l apropie pe copil de mediul natural .
Una este să – i spun copilului – „păsărelele ciripesc” şi să – i pun o înregistrare cu ciripitul acestora şi alta este să alerge pe iarbă printre copaci şi eu să – i atrag atenţia : „ ascultaţi păsărelele cum cântă , priviţi – le cum zboară” – starea sufletească a copiilor este sensibilizată şi trăiesc în acele momente senzaţii deosebite care – i afectează în mod pozitiv starea lui psihică .
Pornind de la faptul că tot ceea ce poate fi văzut şi pipăit în mod concret lasă urme profunde în sufletul copiilor, am căutat prin activităţile desfăşurate la clasă , cât şi cu ocazia lecţiilor plimbare, să trezesc dragostea pentru marele şi inegalabilul nostru poet Mihai Eminescu. Şi unde poate fi mai bine şi mai eficient de explicat viaţa şi creaţia poetului decât în mijlocul naturii ? Numeroase au fost activităţile pentru care m – am înarmat cu cărţi despre viaţa şi opera lui Eminescu şi am plecat cu grupa de copii la pădure. Aici , la umbra sălciilor, pe pături, am povestit copiilor despre un băiat care a fost şi el mic, aşa ca ei, şi povesteşte, după ce a crescut, în poeziile sale:
„ Fiind băiet , păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă izvor
Iar braţul drept sub cap eu mi – l puneam ,
S – ascult cum apa sună – ncetişor.”
Concret, copiii au putut şi ei asculta cum „ apa sună – ncetişor” , atrăgându – le atenţia că numai apa care este curată, în care nu sunt aruncate deşeuri, are un sunet curat, cristalin, este limpede şi ne încântă mereu privirea. Am punctat şi faptul că natura este izvorul sănătăţii noastre, dacă şi noi o întreţinem, o păstrăm mereu curată .
Am precizat faptul că marele poet a cântat în multe poezii natura , în mijlocul căreia a copilărit şi pe care a admirat – o la nesfârşit . Am recitat copiilor poezii ale lui Eminescu de inspiraţie folclorică în care abordează natura palpitând de viaţă şi participând la stările sale sufleteşti . Am spus copiilor (pe înţelesul lor) că din natură Eminescu a descris de cele mai multe ori codrul, pădurea, motiv frecvent al poeziei populare, simbol al trăiniciei şi al forţei, bun prieten al celor năpăstuiţi de vremuri grele. În poeziile de inspiraţie folclorică „ Revedere” şi „Ce te legeni codrule” – codrul apare personificat . Plecând de la motivul popular, Eminescu a împodobit poezia „Ce te legeni” cu forme artistice originale – aici explicându – le copiilor tristeţea codrului care se îndurerează la apropierea iernii , vazându – se lipsit de podoabele sale şi părăsit de păsări . La faţa locului, în pădure, în foşnetul frunzelor îngălbenite, am explicat copiilor că iarna se apropie şi frunzişul codrului se răreşte, iar cântăreţii, adică păsărelele, pleacă în locuri ferite de frig şi unde îşi găsesc hrana. Poezia sugerează prin măiestria artistică a expresiilor şi a tablourilor , venirea iernii , când „ziua scade , noaptea creşte”, şi când „bate vântul dintr – o parte” – copiii înţelegând fenomenele transformărilor din natură în mod concret, dar pe suportul versurilor lui Eminescu .
Sugestiv şi bogat în imagini vizuale este tabloul plecării păsărilor :
„ Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândunele..
Şi se duc pe rând , pe rând
Zarea lumii – ntunecând
Şi se duc ca clipele
Scuturând aripele.”
– iar codrul rămâne singur , trist , pustiit , veştejit şi amorţit .
Lectura poeziilor lui Eminescu contribuie la dezvoltarea simţului estetic şi a gândirii aristice . Memorând versurile poeziilor, copiii dobândesc un limbaj colorat şi expresiv, presărat cu metafore şi comparaţii .
În opera lui Eminescu, pe lângă poeziile îndrăgite de copii, cu un interes deosebit au fost şi basmele în care cei mici disting lupta dintre bine şi rău , dorindu – şi în permanenţă să învingă binele , lucru care se şi întâmplă, lucru ce îi determină pe copii în relaţiile lor să fie mai buni, mai înţelepţi, mai îngăduitori – elemente esenţiale în educaţie .
În activităţile din grădiniţă am căutat să punctez în permanenţă „evenimentele Eminescu” din dorinţa de a sensibiliza sufletele copiilor, de a-i determina să iubească poezia eminesciană, de a îndrăgi natura înconjurătoare care este măiestrit redată în versurile poetului. Astfel, am organizat în grădiniţă dimineţi de lectură cu poezii ale lui Eminescu , am organizat momente poetice Eminescu pentru 15 ianuarie – pentru aceste evenimente copiii învăţând cu uşurinţă poezii ca : „Revedere” , „Ce te legeni” , „Somnoroase păsărele” , „Povestea codrului” , etc . – versurile acestora fiind explicate pe înţelesul lor . Copiii din grădiniţa noastră au făcut cunoştinţă cu portretul lui Eminescu – aceştia recunoscându – l din diferite cărţi şi reviste .
Căutându – l pe Eminescu în versurile lui, vom păşi „încet cu grijă tăcută…” , „să nu – i călcăm nici umbra, nici florile de tei” într – un tărâm fabulos în care se aude mersul cârdului de cerbi, codrul este împărat slăvit, izvoarele sunând dulce spun poveşti, iar florile se adună în şezătoare. Eminescu nu e în cer, e în floarea nuferilor, e în trestiile unduind în bătaia vântului, e în codrul cu verdeaţă aşteptându – şi iubita, e pretutindeni .
Tudor Arghezi spunea : „ A vorbi despre poet este ca şi cum ai striga într – o peşteră vastă…Nu se poate să ajungă vorba la el , fără să – i supere tăcerea.”
